blogul. nou, proaspat. si nu vorbesc despre o leguma

Ora Pamantului. Scriu tarziu despre ea poate si pentru ca week-end-ul mi l-am petrecut in Sibiu si acolo, oricat de frumos ar fi orasul, internetul de pe orice aparat pe care il folosesc (telefon, laptopul -altor persone pentru ca eu nu mi-am cumparat nici acum unul din dorinta de a avea un scop in viata) nu merge. Sunt parca intr-o gaura neagra a conexiunii cu lumea 2.0. Cred ca internetul, venind agale dinspre Bucuresti pe Valea Prahovei a dat de cativa virusi care au strigat ,,pe aici nu se trece” si s-a speriat atat de tare incat s-a ascuns in nordul Moldovei unde sta cu genunchii la gura tremurand. Saracutul!

Sambata seara, cand potrivit studiilor consumul de electricitate este cel mai ridicat, a avut loc Ora Pamantului, un statement facut de multi dintre noi doar prin stingerea becului. Si cum oricum nu-mi mergea internetul, am stins si becul.

Este interesant cum prin intuneric iti dai seama ca esti dependent de… lumina. Nu am facut nimic si timp de 60 de minute chinuindu-ma sa nu adorm ,,odata cu gainile”. Am reusit! Am salvat poate o pasare de la disparitie, o planta? Nu stiu dar sambata seara am inteles nu doar ca poluez pentru a avea lumina ci si ca vreau sa poluez pentru ca sunt dependent de electricitate.

Ironiile Orei Pamantului?

 Cand am incercat sa aprind becul era pana de curent asa ca am mai stat 10 minute in prelungiri.

Google a stins si el becul, site-ul lor avand sambata un fundal negru. Doar ca pentru ca ecranul sa genereze atata negru consumul de electicitate este mai mare. Google in loc sa stinga becul a mai aprins unul.

Focsani s-a afiliat si el Orei Pamantului. In Focsani era electricitate?